curechi
română
Etimologie
Din latină colic(u)lus (= cauliculus).
Pronunție
- AFI: /kuˈrekʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului curechi | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curechi | curechi |
| Articulat | curechiul | curechii |
| Genitiv-Dativ | curechiului | curechilor |
| Vocativ | curechiule | curechilor |
- (reg.) varză.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online