curelușă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din curea + sufixul -ușă.

Pronunție

  • AFI: /ku.re'lu.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curelușă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curelușă curelușe
Articulat curelușa curelușele
Genitiv-Dativ curelușei curelușelor
Vocativ curelușă curelușelor
  1. diminutiv al lui curea.


Traduceri

Anagrame

Referințe