curion

română

Etimologie

Din franceză curion < latină curio.

Pronunție

• AFI: /ku.riˈon/

Substantiv

Declinarea substantivului curion
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curion	curioni
Articulat	curionul	curionii
Genitiv-Dativ	curionului	curionilor
Vocativ	curionule	curionilor

1. șeful unei curii romane.
2. preot care oficia sacrificiile unei curii romane.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online