döv
Aspect
Vezi și : dov, dov', døv |
(svenska)
Variante
- (ieșit din uz) döf
Etimologie
Din suedeză veche dø̄ver, care provine din limba nordică veche daufr < proto-germanică *daubaz („buimac; surd”).
Înrudit cu daneză døv, engleză deaf, faroeză deyvur, germană doof, taub, limba gotică 𐌳𐌰𐌿𐍆𐍃 (daufs), islandeză daufur, neerlandeză doof și norvegiană døv, dauv.
Pronunție
- AFI: /døːv/
Adjectiv
döv (necomparabil)
- surd
- Han blev döv efter olyckan.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse