Sari la conținut

dăbălăza

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Probabil din dăbălăzat.

Pronunție

  • AFI: /də.bə.lə'za/


Verb


Conjugarea verbului
dăbălăza
Infinitiv a dăbălăza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dăbălăzez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dăbălăzeze
Participiu dăbălăzat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (reg.) (despre animale) a-și lăsaatârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoști.
  2. (v.refl.) (despre oameni) a slăbi, a se moleși.


Traduceri

Referințe