dăbălăza
română
Etimologie
Probabil din dăbălăzat.
Pronunție
- AFI: /də.bə.lə'za/
Verb
| Conjugarea verbului dăbălăza | |
| Infinitiv | a dăbălăza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dăbălăzez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dăbălăzeze |
| Participiu | dăbălăzat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (reg.) (despre animale) a-și lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoști.
- (v.refl.) (despre oameni) a slăbi, a se moleși.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online