cap

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : CAP
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cap

română

Etimologie

Din latină caput, cu unele sensuri din franceză chef (< latină caput).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cap
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cap capete
Articulat capul capetele
Genitiv-Dativ capului capetelor
Vocativ capule capetelor
  1. extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal.
  2. (la fotbal) lovire a mingii cu capul.
  3. parte a monedei care are imprimat un chip.
  4. părul capului.
  5. căpătâi; căpătâiul patului.
  6. individ, ins, persoană.
    Câte 5 lei de cap.
  7. minte, gândire, judecată; memorie.
  8. (înv.) viață.
    A plăti cu capul.
  9. vârf (al unui obiect).
  10. extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem.
  11. obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap, folosit în diverse scopuri tehnice.
  12. partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva.
  13. partea de dinainte; început, frunte.
    În capul coloanei.
  14. partea principală, mai aleasă (a unui lucru).
  15. partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit.
  16. bucățică ruptă dintr-un obiect; (p.ext.) lucru de mică importanță.
    Un cap de ață.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul
  • A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge
  • A da peste cap (paharul, băutura etc.) = a înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc
  • A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mântuială
  • A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate
  • A nu-și (mai) vedea capul de... sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de..
  • A-și pierde capul = a se zăpăci
  • A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac
  • A da din cap = a clătina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.)
  • A da (cuiva) la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul)
  • A umbla cu capul în traistă = a fi distrat, neatent
  • A se da cu capul de toți pereții(sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută
  • A-și lua(sau a apuca) lumea în cap = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume
  • A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se da învins, a se supune
  • Vai(sau haram) de capul lui = vai de el
  • A cădea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în) capul cuiva (o situație neplăcută, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire
  • A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj)
  • A sta (sau a ședea, a se ține) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva
  • A ședea(sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva (creându-i neplăceri, plictisindu-l etc.)
  • A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace
  • (reg.) A nu ști(sau a nu avea) ce-și face capului = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea
  • Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute
  • Câte capete, atâtea păreri, = exprimă o mare divergență de opinii
  • A fi bun (sau ușor) la (sau de) cap sau a avea cap ușor = a fi deștept
  • A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost
  • A nu (-i) intra (cuiva) în cap = a nu putea pricepe (ceva)
  • A-i ieși (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gândul la...; a uita
  • A nu-i mai ieși (cuiva ceva) din cap = a-l stăpâni mereu (același gând), a nu putea uita
  • A-i sta capul la... = a se gândi la..
  • A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge, a-și sfărâma etc.) capul = a se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă
  • A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) să înțeleagă ceva, a lămuri (pe cineva)
  • A fi (sau a rămâne, a umbla etc.) de capul său = a fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat
  • A face (ceva) din (sau de) capul său = a face (ceva) fără a se consulta cu altcineva
  • A întoarce(sau a suci, a învârti) capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească
  • A nu avea cap să... = a nu avea posibilitatea să..., a nu putea să..
  • (astăzi) Odată cu capul sau în ruptul capului = cu nici un preț, niciodată
  • A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii
  • Cap de țară = margine de țară; hotar
  • Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire
  • A sta(sau a ședea, a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut
  • Capul mesei = locul de onoare la masă
  • A o scoate la cap = a sfârși (cu bine)
  • A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi
  • În cap = (după numerale) exact, întocmai
  • Nici un cap de ață = absolut nimic
  • Până la un cap de ață = tot


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cap
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cap capi
Articulat capul capii
Genitiv-Dativ capului capilor
Vocativ capule capilor
  1. căpetenie, șef, conducător.
  2. inițiator.


Traduceri

Etimologie

Din franceză cap.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cap
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cap capuri
Articulat capul capurile
Genitiv-Dativ capului capurilor
Vocativ capule capurilor
  1. parte de uscat care înaintează în mare; promontoriu.


Traduceri

Referințe





slovacă

(slovenčina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cap

  1. capră (mamifer)