dăbilar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dabilă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /də.bi'lar/


Substantiv


Declinarea substantivului
dăbilar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăbilar dăbilari
Articulat dăbilarul dăbilarii
Genitiv-Dativ dăbilarului dăbilarilor
Vocativ dăbilarule dăbilarilor
  1. (înv.) strângător de biruri.


Traduceri

Referințe