bir

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din maghiară bér.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bir biruri
Articulat birul birurile
Dativ-Genitiv birului birurilor
Vocativ birule birurilor
  1. impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; (p.gener.) (pop.) impozit.
  2. (înv.) tribut.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc


Traduceri

Referințe