Sari la conținut

bir

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă birr („dar”) (Moldovan 423); confer bulgară, sârbocroată, slovenă bir („impozit”), maghiară bér („salariu, leafă”).

În general, se admite etimonul maghiar (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în maghiară este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvântul român provine din slavă (veche) birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că slavă nu provine din maghiară și, prin urmare, nu poate proveni decât din turcă sau din română. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul turc, confer adet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bir biruri
Articulat birul birurile
Genitiv-Dativ birului birurilor
Vocativ birule birurilor
  1. impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; (p.gener.) (pop.) impozit.
  2. (înv.) tribut.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc


Traduceri

Referințe