dănciuc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din danci + sufixul -uc.

Pronunție

  • AFI: /dənˈʧjuk/


Substantiv


Declinarea substantivului
dănciuc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dănciuc dănciuci
Articulat dănciucul dănciucii
Genitiv-Dativ dănciucului dănciucilor
Vocativ dănciucule dănciucilor
  1. diminutiv al lui danci.


Traduceri

Anagrame

Referințe