dăula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) dăula
Infinitiv a (se) dăula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dăulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dăuleze
Participiu dăulat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe