danteluță

română

Etimologie

Din dantelă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /dan.te'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului danteluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	danteluță	danteluțe
Articulat	danteluța	danteluțele
Genitiv-Dativ	danteluței	danteluțelor
Vocativ	danteluță	danteluțelor

1. diminutiv al lui dantelă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• danțatule

Referințe

• DEX '98 via DEX online