deșuchetură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din deșucheat + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃu.ke'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
deșuchetură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșuchetură deșucheturi
Articulat deșuchetura deșucheturile
Genitiv-Dativ deșucheturii deșucheturilor
Vocativ deșuchetură deșucheturilor
  1. (rar) faptă deșucheată.


Traduceri

Referințe