Sari la conținut

debavura

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din des- + bavură.

Pronunție

  • AFI: /de.ba.vu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
debavura
Infinitiv a debavura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
debavurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să debavureze
Participiu debavurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe