deblocare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a debloca.

Pronunție

  • AFI: /de.blo'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deblocare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deblocare deblocări
Articulat deblocarea deblocările
Genitiv-Dativ deblocării deblocărilor
Vocativ deblocare deblocărilor
  1. acțiunea de a (se) debloca și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe