debreiaj
română
Etimologie
Din franceză débrayage.
Pronunție
- AFI: /de.bre'jaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului debreiaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debreiaj | debreiaje |
| Articulat | debreiajul | debreiajele |
| Genitiv-Dativ | debreiajului | debreiajelor |
| Vocativ | debreiajule | debreiajelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online