debreiere
română
Etimologie
Din a debreia.
Pronunție
- AFI: /de.breˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului debreiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debreiere | debreieri |
| Articulat | debreierea | debreierile |
| Genitiv-Dativ | debreierii | debreierilor |
| Vocativ | debreiere | debreierilor |
- acțiunea de a debreia și rezultatul ei; debreiaj.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online