debusolare
română
Etimologie
Din a debusola.
Pronunție
- AFI: /de.bu.so'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului debusolare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debusolare | debusolări |
| Articulat | debusolarea | debusolările |
| Genitiv-Dativ | debusolării | debusolărilor |
| Vocativ | debusolare | debusolărilor |
- acțiunea de a debusola și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online