debusola

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déboussoler.

Pronunție

  • AFI: /de.bu.so'la/


Verb


Conjugarea verbului
debusola
Infinitiv a debusola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
debusolez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să debusoleze
Participiu debusolat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (franțuzism) a dezorienta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe