decibel

română

Etimologie

Din franceză décibel.

Pronunție

• AFI: /de.ʧi'bel/

Substantiv

Declinarea substantivului decibel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decibel	decibeli
Articulat	decibelul	decibelii
Genitiv-Dativ	decibelului	decibelilor
Vocativ	decibelule	decibelilor

1. unitate de măsură a intensității sonore pe scala logaritmică de intensitate, egală cu o zecime dintr-un bel și notată prin simbolul dB.

Sinonime

• dB

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online