sonor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sonore < latină sonorus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sonor
Singular Plural
Masculin sonor sonori
Feminin sonoră sonore
Neutru sonor sonore
  1. care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau facerăsune.
  2. (adesea adverbial) care are un sunet plăcut, armonios (și pătrunzător).
  3. care amplifică sunetele, care are rezonanță.
  4. (despre consoane) care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic.
  5. (despre filme cinematografice) însoțit de vorbire și de muzică.
  6. (fig.) important, cu răsunet, renumit; (p.ext.) pretențios, emfatic.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
sonor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sonor sonore
Articulat sonorul sonorele
Genitiv-Dativ sonorului sonorelor
Vocativ sonorule sonorelor
  1. partea sonoră a unui film cinematografic sau de televiziune.


Traduceri

Referințe