decodaj
română
Etimologie
Din franceză décodage.
Pronunție
- AFI: /de.ko'daʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului decodaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decodaj | decodaje |
| Articulat | decodajul | decodajele |
| Genitiv-Dativ | decodajului | decodajelor |
| Vocativ | decodajule | decodajelor |
- transformare a semnalelor de telecomunicație, inversă codajului, prin care se urmărește reproducerea semnalelor inițiale; decodare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online