semnal

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză signal (după semn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
semnal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semnal semnale
Articulat semnalul semnalele
Dativ-Genitiv semnalului semnalelor
Vocativ semnalule semnalelor
  1. semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc.
  2. sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio.
  3. sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare.
  4. (rar) fluier mic de metal cu care se dau semnale; semnal dat cu acest fluier.
  5. (fig.) tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls.
  6. (psih.) indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismulreacționeze într-un anumit fel.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A da semnalul = a lua inițiativa, a face începutul într-o acțiune, a da tonul


Traduceri

Referințe