Sari la conținut

decomanda

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză décommander.

Pronunție

  • AFI: /de.ko.man'da/


Verb


Conjugarea verbului
decomanda
Infinitiv a decomanda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decomand
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decomande
Participiu decomandat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe