decripta

română

Etimologie

Din franceză décrypter.

Pronunție

• AFI: /de.krip'ta/

Verb

Conjugarea verbului decripta
Infinitiv	a decripta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decriptez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decripteze
Participiu	decriptat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a descifra, a traduce o corespondență cifrată.

Cuvinte derivate

• decriptare
• decriptat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dreptaci
• predicat

Referințe

• DEX '98 via DEX online