decuscutare
română
Etimologie
Din a decuscuta.
Pronunție
- AFI: /de.kus.ku'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decuscutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decuscutare | decuscutări |
| Articulat | decuscutarea | decuscutările |
| Genitiv-Dativ | decuscutării | decuscutărilor |
| Vocativ | decuscutare | decuscutărilor |
- acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online