decuscuta
română
Etimologie
Din franceză décuscuter.
Pronunție
- AFI: /de.kus.ku'ta/
Verb
| Conjugarea verbului decuscuta | |
| Infinitiv | a decuscuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decuscut |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decuscute |
| Participiu | decuscutat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online