deferență

română

Etimologie

Din franceză déférence.

Pronunție

• AFI: /de.fe'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului deferență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deferență	invariabil
Articulat	deferența	invariabil
Genitiv-Dativ	deferenței	invariabil
Vocativ	deferență	invariabil

1. respect, stimă, considerație deosebită; condescendență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online