condescendență
Etimologie
Din franceză condescendance.
Pronunție
- AFI: /kon.des.ʧen'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului condescendență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | condescendență | condescendențe |
| Articulat | condescendența | condescendențele |
| Genitiv-Dativ | condescendenței | condescendențelor |
| Vocativ | condescendență | condescendențelor |
- purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență.
- (peior.) aer de superioritate, infatuare, semeție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online