definitivare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a definitiva.

Pronunție

  • AFI: /de.fi.ni.ti'va.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
definitivare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ definitivare definitivări
Articulat definitivarea definitivările
Genitiv-Dativ definitivării definitivărilor
Vocativ definitivare definitivărilor
  1. acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; (rar) definitivat.


Traduceri

Referințe