definitiva

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din definitiv.

Pronunție

  • AFI: /de.fi.ni.ti'va/


Verb


Conjugarea verbului
definitiva
Infinitiv a definitiva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
definitivez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să definitiveze
Participiu definitivat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da o formă definitivă; a încheia ceva.
  2. (v.tranz.) a face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe