defraudator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a defrauda + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /de.fra.u.da'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
defraudator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ defraudator defraudatori
Articulat defraudatorul defraudatorii
Genitiv-Dativ defraudatorului defraudatorilor
Vocativ defraudatorule defraudatorilor
  1. persoană care defraudează; delapidator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe