defulare
română
Etimologie
Din a defula.
Pronunție
- AFI: /de.fu'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului defulare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | defulare | defulări |
| Articulat | defularea | defulările |
| Genitiv-Dativ | defulării | defulărilor |
| Vocativ | defulare | defulărilor |
- acțiunea de a defula și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online