defula

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză défouler.

Pronunție

  • AFI: /de.fu'la/


Verb


Conjugarea verbului
defula
Infinitiv a defula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
defulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să defuleze
Participiu defulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (psih.) a da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient.
  2. (v.tranz.) (fam.) a-și descărca sufletul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe