defula
română
Etimologie
Din franceză défouler.
Pronunție
- AFI: /de.fu'la/
Verb
| Conjugarea verbului defula | |
| Infinitiv | a defula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
defulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să defuleze |
| Participiu | defulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (psih.) a da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient.
- (v.tranz.) (fam.) a-și descărca sufletul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online