dejugătoare

română

Etimologie

Din a dejuga + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /de.ʒu.gə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dejugătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dejugătoare	dejugători
Articulat	dejugătoarea	dejugătorile
Genitiv-Dativ	dejugătorii	dejugătorilor
Vocativ	dejugătoare	dejugătorilor

1. (rar) loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online