delict

română

Etimologie

Din latină delictum. Confer franceză délit.

Pronunție

• AFI: /deˈlikt/

Substantiv

Declinarea substantivului delict
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	delict	delicte
Articulat	delictul	delictele
Genitiv-Dativ	delictului	delictelor
Vocativ	delictule	delictelor

1. fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online