infracțiune
Etimologie
Din franceză infraction < latină infractio, infractionis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului infracțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infracțiune | infracțiuni |
| Articulat | infracțiunea | infracțiunile |
| Genitiv-Dativ | infracțiunii | infracțiunilor |
| Vocativ | infracțiune | infracțiunilor |
- faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online