Sari la conținut

demarcare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a demarca.

Pronunție

  • AFI: /de.mar'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
demarcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demarcare demarcări
Articulat demarcarea demarcările
Genitiv-Dativ demarcării demarcărilor
Vocativ demarcare demarcărilor
  1. acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe