demarca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză démarquer.

Pronunție

  • AFI: /de.mar'ka/


Verb


Conjugarea verbului
demarca
Infinitiv a demarca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
demarchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să demarcheze
Participiu demarcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici.
  2. (v.refl.) (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe