demență

română

Etimologie

Din franceză démence < latină dementia.

Pronunție

• AFI: /de'men.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului demență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demență	demențe
Articulat	demența	demențele
Genitiv-Dativ	demenței	demențelor
Vocativ	demență	demențelor

1. alienație mintală; nebunie.
2. (fig.) surescitare intensă.

Cuvinte compuse

• demență precoce
• demență senilă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• emendat
• edentam

Referințe

• DEX '98 via DEX online