nebunie

română

Etimologie

Din nebun + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ne.buˈni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului nebunie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nebunie	nebunii
Articulat	nebunia	nebuniile
Genitiv-Dativ	nebuniei	nebuniilor
Vocativ	nebunie	nebuniilor

1. pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală.
2. lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie.
3. neastâmpăr, zburdălnicie.
4. faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun.
5. (mai ales la pl.) faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă.

Locuțiuni

• (loc.adv.) (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm.

Traduceri

pierdere a judecății

engleză: madness (English)

maghiară: bolondság (magyar)

Referințe

• DEX '98 via DEX online