departaja

română

Etimologie

Din franceză départager.

Pronunție

• AFI: /de.par.ta'ʒa/

Verb

Conjugarea verbului departaja
Infinitiv	a departaja
Indicativ prezent pers. 1 sg.	departajez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să departajeze
Participiu	departajat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii.

Cuvinte derivate

• departajare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online