deplinătate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din deplin + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /de.pli.nə'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
deplinătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deplinătate invariabil
Articulat deplinătatea invariabil
Genitiv-Dativ deplinătății invariabil
Vocativ deplinătate invariabil
  1. faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine.


Traduceri

Anagrame

Referințe