derâdere

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din de + râdere (după franceză dérision).

Pronunție

  • AFI: /de'rɨ.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
derâdere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ derâdere derâderi
Articulat derâderea derâderile
Genitiv-Dativ derâderii derâderilor
Vocativ derâdere derâderilor
  1. bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire.


Traduceri

Referințe