joc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
joc

română

Etimologie

Din latină iōcus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
joc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ joc jocuri
Articulat jocul jocurile
Dativ-Genitiv jocului jocurilor
Vocativ jocule jocurilor
  1. acțiunea de a se juca și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
  2. acțiunea de a juca; dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează.
  3. melodie după care se joacă.
  4. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
  5. competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
  6. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
  7. acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
    Actorul a avut un joc magistral.
  8. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
  9. (tehn.) deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
  10. model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă
  • A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva
  • A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva
  • A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină iōcus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

joc m.

  1. joc