joc

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
joc

română

Etimologie

Din latină iōcus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
joc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ joc jocuri
Articulat jocul jocurile
Dativ-Genitiv jocului jocurilor
Vocativ jocule jocurilor
  1. acțiunea de a se juca și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
  2. acțiunea de a juca; dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează.
  3. melodie după care se joacă.
  4. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
  5. competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
  6. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
  7. acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
    Actorul a avut un joc magistral.
  8. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
  9. (tehn.) deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
  10. model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă
  • A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva
  • A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva
  • A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină iōcus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

joc m.

  1. joc