deranjare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a deranja.

Pronunție

  • AFI: /de.ran'ʒa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deranjare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deranjare deranjări
Articulat deranjarea deranjările
Dativ-Genitiv deranjării deranjărilor
Vocativ deranjare deranjărilor
  1. acțiunea de a (se) deranja și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe