deranja
Sari la navigare
Sari la căutare
 Vezi și : deranjă
|
română
Etimologie
Din franceză déranger.
Pronunție
- AFI: /de.ranˈʒa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) deranja | |
| Infinitiv | a (se) deranja |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) deranjez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) deranjeze |
| Participiu | deranjat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
- De ce mi-ai deranjat hârtiile?
- (fig.) a tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
- Te rog să nu-l deranjezi de la lucru; să nu fie deranjat de nimeni.
- (v.refl.) (în formule de politețe sau ir.) a se osteni.
- Nu era cazul să te deranjeze până la mine.
Sinonime
- 1: răscoli, răvăși, zăpăci, (reg.) răntui, rostopoli
- 2: incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura, (livr.) conturba, importuna, inoportuna, (rar) sinchisi, (pop.) zăticni, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) sminti
- 3: se obosi, se osteni
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și deranja stomacul = a avea o indigestie
Traduceri
a incomoda