deranja
Aspect
![]() |
Etimologie
Din franceză déranger.
Pronunție
- AFI: /de.ranˈʒa/
Verb
Conjugarea verbului (se) deranja | |
Infinitiv | a (se) deranja |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) deranjez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) deranjeze |
Participiu | deranjat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
- De ce mi-ai deranjat hârtiile?
- (fig.) a tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
- Te rog să nu-l deranjezi de la lucru; să nu fie deranjat de nimeni.
- (v.refl.) (în formule de politețe sau ir.) a se osteni.
- Nu era cazul să te deranjeze până la mine.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și deranja stomacul = a avea o indigestie