deroca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dérocher.

Pronunție

  • AFI: /de.ro'ka/


Verb


Conjugarea verbului
deroca
Infinitiv a deroca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
derochez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să derocheze
Participiu derocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe