derută
română
Etimologie
Din franceză déroute.
Pronunție
- AFI: /de'ru.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului derută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | derută | derute |
| Articulat | deruta | derutele |
| Genitiv-Dativ | derutei | derutelor |
| Vocativ | derută | derutelor |
- stare de zăpăceală, de dezorientare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online