dezorientare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) dezorienta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
dezorientare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezorientare dezorientări
Articulat dezorientarea dezorientările
Genitiv-Dativ dezorientării dezorientărilor
Vocativ dezorientare dezorientărilor
  1. faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire.


Traduceri

Referințe