derâdere
Etimologie
Din de + râdere (după franceză dérision).
Pronunție
- AFI: /de'rɨ.de.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului derâdere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | derâdere | derâderi |
| Articulat | derâderea | derâderile |
| Genitiv-Dativ | derâderii | derâderilor |
| Vocativ | derâdere | derâderilor |
- bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online